Oamenii se schimba insa esenta ramane aceeasi
In fiecare dimineata ne punem masca aferenta si iesim in jungla societatii
Toata viata caram in spate cadavrul propriului nostru trecut
Invatam cu anii ca totul poate fi falsificat, chiar si zambetul
Auzim dar nu si ascultam ce zic ceilalti
Uitam atat de repede tot ceea ce odata fusese atat de important
Mergem inainte orice ar fi desi uneori inma cere sa ne oprim
Suntem niste judecatori subiectivi pentru greselile celorlalti
Ranim mai usor si mai adanc verbal decat fizic
Nu recunoastem ca suntem slabi de frica devorarii
Uneori ne lasam orbiti de cotidian uitand ce e cu adevarat important
Consideram lucrurile marunte o pierdere de vreme
Dam vina pe timp ori de cate ori ratam ceva important
Sufletul omorat de rutina mai poate fi resuscitat ?
Mai poate fi adus la viata primordialul din noi ?
E timpul sicriul sufletului nostru?
Un comentariu:
Timpul este un lup devorator (Nichita Stanescu).Eu cred ca suntem victime ale uitarii,un Alzheimer ce ne afecteaza inima si mintea.Uitam sa iubim,uitam sa hranim sufletul.Ratiunea este cea aleasa in defavoarea inimii.Sufletul sufera!Iar timpul este doar un catalizator al suferintei.Iuteste injosirea omului din noi. Loviti, suferinzi, singuri, lipsiti de credinta ne zbatem ca intr-o jungla si tot ce reusim este sa ne afundam in intunericul oferit de o viata lipsita totusi de viata. Intr-un final avem o clipa de luciditate,o sansa ce ni se ofera.Un gand,o vorba,o mana-ntinsa ne trezesc din starea vegetativa in care ne plasam.Buimaci ne ingrozim vazand un portret macabru - Eu...cu o scobitura sangeranda-n piept, fata palida privire lipsita de culoare. Nu simt nimic.Fierbinteala puroiului nu ma mai arde.Caut ceva.Nu gasesc...Adorm...Un vis, ce parca l-am mai avut, ma agaseaza.Un deja-vu.Ma plictiseste.Tresar...Ma trezesc...Imi spal chipul..Ma pregatesc sa plec spre indatoririle zilnice.O imagine insa nu mi-o pot scoate din minte:Doi adolescenti imbratisati. Imi sunt cunoscuti,as putea sa jur ca i-am vazut mai vazut.Ajung in autobuz.Nu imi gasesc biletul.Scot portofelul,il deschid.Trag cu grija biletul afara iar de sub acesta se arata ceva..pare a fi o fotografie,insa nu e orice fotografie.Este fata din visul meu,cel cu adolescentii.Este mai frumoasa decat mi-as fi imaginat.Ma simt vrajit,imi simt picioarele moi ca atunci cand scolar fiind ma prindea vre-un profesor fara tema facuta.Telefonul imi suna:
"Oh, my love
my darling
I've hungered for your touch
a long lonely time...".Ce melodie caraghioasa,ma face sa par un ciudat printre cei din autobuz.TREBUIE sa o inlocuiesc!Scot telefonul...si raspund.O voce cunoscuta,asa cum cea a unui inger ar trebui sa fie spune: "Alo!Buna".Nu raspund salutului.Simt ca m-am blocat ca un baietel timid la care se uita cea mai frumoasa fata."De ce nu m-ai sunat aseara?Mi-am facut griji!" spune ea.La gandul ca cineva sta cu griji pentru mine incep sa rosesc.Ma trec toate transpiratiile si totusi de ce?Brusc ma simt fara de carapace,ma simt dezarmat,sunt vulnerabil iar ceilalti si-ar putea da seama cine sunt de fapt.Incepe sa ma doara rana din piept.Ma arde,ma ustura,ma preseaza!Ce mi se intampla?Vocea din telefon:"Te rog spune ceva!Sufar,nu-mi place sa fim suparati,vreau sa fiu langa tine".E iubita mea, ingerul ce ma cheama sa simt alaturi de ea .Suferinta, agonia, singuratatea...Toate astea ma dor...Tremur...Mi-e frig...Un bubuit teribil injunghie tacerea din pieptul meu...S-ar din pat speriat si visul se destrama..E noapte...e frig...afara este furtuna si geamul deschis al camerei s-a izbit de perete.Exclam..."A fost doar un vis!".Dar durerea eu tot o simt,un vis prea real.Subconstientul si vremea de afara incearca sa ma convinga de un lucru:AM GRESIT.Pun mana pe telefon si o sun.Ii spun ca imi pare rau,ca nu am fost corect fata de ea.O IUBESC si vreau sa fim fericiti in continuare.Imi spune ca si ea ma iubeste,nu e suparata pe mine. In acea clipa simt o explozie de bucurie in piept, imi vine sa o imbratisez prin telefon.Ne luam la revedere pana a doua zi.E liniste.Afara cerul s-a curatat de nori lasand ca Luna si stelele sa fie admirate.
Adorm.Visez la un viitor calauzit de lumina astrilor...
Long story short...POATE FI ADUS LA VIATA PRIMORDIALUL DIN NOI...e nevoie doar de vointa si de persoana potrivita
Trimiteți un comentariu